Cum avem grijă de stadioanele noastre: „Pentru proiectele de acest tip, urmărirea comportării în timp nu este opțională, ci este o dovadă a siguranței structurii și a comunității”
Interviu cu Mariana Garștea, Director General Sixense România
În România se construiesc multe proiecte de infrastructură de toate tipurile. Dacă luăm unul dintre cele mai recente exemple chiar din regiune – stadionul Arena Gheorghe Hagi –, infrastructura sportivă este una dintre prioritățile și investițiile pe care le vedem sistematic în ultima perioadă.
Cât se ia în calcul și întreținerea acestor proiecte pe termen lung? Când se planifică un stadion sau o sală polivalentă, cum anume este vizată și integrată și menținerea acestora în siguranță deplină pe termen lung? Cum se procedează și ce trebuie urmărit atunci când vorbim despre toată durata de viață a unei infrastructuri de o asemenea amploare și importanță?
Despre toate acestea ne vorbește Mariana Garștea, Director general al Sixense România, companie care oferă expertiză și servicii de urmărire a comportării construcțiilor în timp, cu o experiență semnificativă în proiectele de infrastructură sportivă de peste tot din țară.
În Constanța, sunt planificate investiții și dezvoltări importante în infrastructură. Unul dintre cele mai semnificative proiecte este cel al stadionului Arena Gheoghe Hagi. Dat fiind că reprezentați o companie care pune focus pe soluții de urmărire a comportării în timp și pe siguranța structurală, ce ne puteți spune despre ce nevoi are în acest sens un astfel de proiect?
Infrastructura sportivă, mai exact stadioanele și sălile polivalente, sunt încadrate în Categoria de importanță B, construcții de o importanță deosebită. Acest lucru înseamnă că urmărirea comportării lor în timp este esențială pentru siguranța proiectului, dar și a spectatorilor în timpul evenimentelor sportive, când prezența unei mulțimi mari de oameni ar putea duce la probleme structurale sau chiar la accidente grave.
Așadar, vorbim despre construcții extrem de sensibile, cu provocări și riscuri particulare: de la supraaglomerări până la șocuri, vibrații, riscuri de mediu generate de diferențe mari de temperatură sau valori ridicate ale vântului și zăpezii.
În cazul infrastructurii sportive, scopul lucrărilor de monitorizare structurală este, pe de o parte, să asigure condițiile pentru prevenirea incidentelor, accidentelor și avariilor. Iar pe de altă parte, urmărim si menținerea rezistenței și a stabilității construcției realizate.
Ce presupune, mai exact, urmărirea comportării în timp pentru infrastructura sportivă? Ce înseamnă acest proces, mai exact?
Urmărirea comportării în timp pentru infrastructura sportivă înseamnă o monitorizare permanentă și chiar în timp real a mai multor riscuri: se urmărește atât monitorizarea deplasărilor pe verticală și chiar 3D, cât și a vibrațiilor, a încărcării, a condițiilor meteo etc. Când spun „permanentă”, mă refer la întreaga durată de viață a infrastructurii despre care vorbim.
De asemenea, ca în cazul oricărui tip de infrastructură critică, și în cazul stadioanelor și al sălilor polivalente se impune foarte des monitorizarea în timp real. Ce presupune acest lucru? Pe lângă măsurătorile manuale, sunt instalați senzori pe structură, senzori care transmit date în timp real către un sistem centralizat de date.
Mai mult decât atât, această modalitate de urmărire a comportării în timp permite: să știm instantaneu ce se întâmplă cu sănătatea structurii, să fie trimise alerte în timp real dacă parametrii de siguranță sunt depășiți, să configurăm rapoarte cu rapiditate pentru a fi luate decizii rapide și în completă cunoștință de cauză, practic să interpretăm datele și să le transformăm în informație acționabilă, transparentă, accesibilă tuturor factorilor-cheie implicați în gestionarea proiectului. Inclusiv putem folosi aceste date într-o analiză predictivă, cu ajutorul cărora să identificăm probleme structurale potențiale înainte să devină grave și să necesite intervenții costisitoare – vorbim, practic, de un management proactiv al riscurilor.
Chiar dacă este greu de spus că în România avem propriu-zis o astfel de cultură a riscurilor, în cele din urmă monitorizarea înseamnă liniște și încrederea că o anumită construcție este în siguranță, iar comunitatea care se folosește de ea este în afara oricărui pericol determinat de vreo potențială cedare a infrastructurii respective.
Doar astfel autoritatea gestionară a infrastructurii poate să știe în orice moment că un anumit stadion sau o sală polivalentă este sigură din punct de vedere structural și nu riscă o degradare accelerată sau chiar un dezastru major, care ar pune chiar în pericol vieți omenești. De aceea, se recomandă combinarea monitorizării în timp real cu măsurători manuale, inspecții vizuale regulate și activități de mentenanță.
Ce bune practici ar trebui să aibă în vedere autoritățile care gestionează un proiect ca stadionul din Constanța în ce privește întreținerea acestuia pe termen lung? Se fac, de obicei, aceste lucruri în România, cum stau lucrurile, din câte știți?
Dacă ne referim strict la infrastructura sportivă, proiectele pe care le avem în portofoliu din această categorie ne arată că suntem în direcția potrivită. Desigur, dacă ar trebui să fac o apreciere asupra întregii categorii, sunt cu siguranță încă multe proiecte: 1) aflate în situația în care nu sunt monitorizate conform gradului de risc pe care îl prezintă un astfel de proiect, respectiv 2) proiecte care fac această activitate doar ca să o bifeze, fără să știe cu adevărat dacă datele sunt colectate corect și fără să se folosească realmente de informația valoroasă pe care le-ar putea-o da acestea.
Așa că, dacă ar fi să sumarizez, aș spune că este încă loc de:
- Înțelegerea deplină a scopului și obiectivelor reale ale unei activități ca cea de monitorizare structurală
- Utilizarea soluțiilor digitale și, practic, a monitorizării în timp real, la adevărata ei capacitate și eficiență
- Folosirea activității de monitorizare nu doar ca o modalitate de a intermedia echipamente sau instrumentație, ci ca un reper real și corect pentru sănătatea structurală a oricărui proiect
- Integrarea monitorizării încă din etapa 0 a dezvoltării unui astfel de proiect, ca o prioritate deplină
- Alegerea unor parteneri experimentați, serioși, credibili, implicați, care au o expertiză dovedită și care sunt o parte obiectivă în proces, co-interesată de cunoașterea situației reale din teren.
Ca să mă opresc aici, mi se pare important ca, pentru proiecte de o asemenea amploare și pentru binele lor pe termen lung și foarte lung, monitorizarea structurală să nu fie opțională, nice to have sau o corvoadă, ci să devină măsura reală a succesului proiectului și o dovadă a calității lui, pentru siguranța mediului construit și a comunității deopotrivă.
